Interviu Uniți Sub Tricolor (pentru Supporters.cz)

Acest interviu a fost acordat site-ului celor de la Supporters.cz, cea mai veche și urmărită entitate ultras online din Cehia, care urmărește deopotrivă ultraseria din Cehia și cea din Slovacia. După ce am postat varianta originală a materialului, în limba cehă, revenim cu interviul integral în limba română, existând de asemenea și varianta în limba engleză. Vă dorim lectură plăcută!

1. Salut, Liviu! Spune-ne câteva cuvinte despre tine și mai ales despre grupul din care faci parte. Când a fost acesta înființat? Câți membri are în prezent?

Salutare și mulțumim pentru interesul acordat! Mă numesc Liviu și sunt unul dintre membrii fondatori ai grupului ultras Uniți Sub Tricolor. Grupul nostru susține exclusiv echipele naționale ale României, dar de-a lungul timpului ne-am implicat și în alte cauze naționaliste, de exemplu, realizăm ample acțiuni în fiecare an de Ziua Națională a României, sau cu ocazia comemorării Eroilor Revoluției Române din 1989 facem mereu acțiuni stradale, suntem prezenți frecvent în activitățile unioniste pentru reunirea cu Basarabia, dar am luat parte și la alte evenimente sau cauze de interes național. Deși suntem prezenți la toate meciurile echipei naționale de fotbal, când a fost posibil, am susținut și naționalele de la alte sporturi, acasă, dar și în deplasare, cum ar fi la rugby, handbal sau polo. Grupul UST a fost înființat oficial în 2013, deși mulți dintre noi susțineam împreună naționala dinainte cu mulți ani, dar fără a fi coagulați sub un nume, în același grup ultras, ci venind ca grupuri de la echipe de club sau ca independenți. De la apariție până în prezent, suntem cel mai numeros grup care susține echipa națională și deși în acești cinci ani au fost sute de ultrași care s-au identificat cu noi sau au făcut parte în diferite perioade din proiectul nostru, în prezent avem aproape 100 de membri cotizanți, constant prezenți la meciuri și cu puteri depline în grup.

2. Sunteți prezenți la toate meciurile jucate de echipa națională, atât acasă, cât și în deplasare? Dar la turneele finale?

Punem mare preț pe calitate și coerență, astfel că impunem membrilor noștri o prezență constantă la meciuri și acțiunile grupului. De când ne-am înființat, am fost prezenți, evident, la toate meciurile oficiale ale naționalei, fie că au fost acasă, sau în deplasare, chiar dacă s-a jucat în cele mai îndepărtate locații ale Europei sau chiar în afara continentului, în Armenia sau Kazahstan. În general, suntem prezenți în număr destul de bun în deplasări, un mare procent din membrii grupului bifând meciurile din afara țării. Din păcate, România s-a calificat la un singur turneu final de când ne-am înființat, Euro 2016 în Franța, unde ne mândrim că probabil am fost singurul grup din Europa cu realizări palpabile și momente importante la fiecare meci, în primele două, cu Franța (Stade de France – Paris) și Elveția (Parc des Princes – Paris) afișând mesaje de efect, iar la ultimul, cu Albania (Lyon), unde am fost prezenți în număr mare, realizând un frumos spectacol pirotehnic în spatele unui mesaj motivațional adaptat din imnul național. Toate acestea luând în considerare faptul că pe toate perioada turneului a fost alertă maximă referitor la securitate, din cauza atentatelor și amenințărilor teroriste. Oricum, așteptăm cu mare interes fiecare deplasare, meciurile pe teren străin fiind sarea și piperul pentru ultrași, atât la cluburi, cât și la națională, cele mai frumoase clipe.

Romania – Albania (Euro 2016 – Lyon)

3. Câți membri din grupul vostru merg de obicei la meciurile din deplasare? Cum călătoriți la meciurile jucate în afara țării și care este în opinia ta cea mai bună deplasare pe care ați avut-o?

Numărul în deplasări e determinat de foarte multe variabile, toate deplasările fiind diferite, din toate punctele de vedere. E normal ca în cele mai ușor accesibile ca distanță sau rută să fim mai mulți decât în cele foarte depărtate sau greu accesibile ca transport. Cum ziceam, mereu am avut un număr decent în deplasări, în general de la câteva zeci de oameni, ajungând în unele chiar spre 100, cum a fost cazul la Budapesta, Belgrad sau Copenhaga. În ultimul an, am avut doar trei deplasări, în Serbia fiind în jur de 70-80, iar în Lituania și Muntenegru puțin peste 40 de oameni. Modalitatea de călătorie diferă de la meci la meci, în funcție de ce e cel mai indicat pentru distanța de parcurs: de la mașini personale, la van-uri și autocare închiriate, până la avion, pentru rutele mai îndepărtate. Nu pot nominaliza o singură deplasare ca cel mai bun moment, cum toate au fost frumoase, cu clipe unice pentru grupul nostru: de la show-ul piro masiv din Andorra în prima deplasare după înființare, la barajul pentru Mondial din Grecia, care odată cu pirotehnia noastră a adus și multe probleme și arestări, deplasări memorabile în Finlanda, Irlanda de Nord sau Insulele Feroe, dar și cea de la Budapesta, cu peste 100 de oameni pe organizarea noastră, apoi Euro 2016 din Franța, dar și deplasările asiatice succesive în Armenia și Kazahstan, sau cele din Polonia, Muntenegru și altă deplasare masivă pentru noi, la Copenhaga, totul culminând cu cele de anul trecut, din Liga Națiunilor, aniversarea noastră de 5 ani de la Belgrad, unde am ‘aprins’ sectorul oaspete, dar și în Lituania unde de asemenea, membrii grupului nostru au învăluit stadionul în fum. Amintiri cu adevărat deosebite au rămas și după deplasarea din Malta, în vara acestui an, dar și de la Campionatul European ‘under 21’ din Italia și San Marino, unde grupul nostru a avut un turneu spectaculos, la fel ca echipa. Toate deplasările pentru noi au însemnat un număr bun dar și realizări la fiecare meci, lucruri care au rămas întipărite în memoria colectivă și ni le amintim cu plăcere.

4. În Cehia, avem de asemenea un grup activ care susține echipa națională, dar doar pe cea de tineret. Mergeți și la meciurile de tineret sau susțineți doar naționala de seniori?

Grupul nostru a avut de-acum mulți ani o amplă campanie de protest împotriva ideii de naturalizări, oferind în schimb soluția investițiilor în juniori, în tineri jucători români. Am fost mereu în conflict cu Federația și din această cauză, dar ne-am atins scopul, iar România e printre foarte puținele națiuni care n-au naturalizat niciodată străini în națională, la Euro 2016 fiind chiar singurii din 24 de echipe fără naturalizați sau străini în lot. Revenind la întrebarea voastră, da, am mai susținut și naționalele de juniori/tineret, anul trecut fiind prezenți la mai multe meciuri ale naționalei U21, calificată după 20 de ani la un nou turneu final, că tot vorbeam de roadele culese după mutarea atenției spre juniori. Astfel, la Campionatul European din Italia, România a impresionat atât prin echipă, dar și prin suporteri. Grupul nostru a marcat toate cele patru meciuri prin spectacole pirotehnice, dar am avut și unele mesaje, încheind turneul cu o fumogenată de amploare în semifinala de la Bologna și un alt show pirotehnic la hotelul jucătorilor, pe care i-am surprins cu o vizită la hotel în noaptea de după meci, organizând de asemenea o primire numeroasă a echipei și la aeroportul din București, a doua zi. A fost un turneu memorabil care a creat o legătură foarte solidă între echipă și suporteri.

Uniti Sub Tricolor si echipa Romaniei la Campionatul European U21 din Italia

5. Sunteți singurul grup activ care susține echipa națională, iar dacă sunt mai multe, în ce relații sunteți cu acestea?

Sunt mai multe grupuri ultras care susțin exclusiv echipa națională a României. Cel mai vechi dintre ele, Honor et Patria, înființat în 2003, grup a căror membri fac parte și din Uniți Sub Tricolor, fiind un grup component din proiectul nostru. De asemenea, de menționat și alte grupuri importante în peluză, cum ar fi Camarazii, Dulce Românie sau Ploiești România, toate cu o activitate constantă și coerentă la națională. Cu toate aceste grupuri colaborăm foarte bine, iar de anul trecut am venit cu propunerea și am discutat cu celelalte grupuri să facem un front comun și să luăm parte în același sector la meciurile acasă, să cooperăm și să ne sprijinim pe cât posibil, să facem o peluză cât mai închegată la națională, iar această inițiativă a avut un rezultat foarte bun, ideea de unitate fiind vizibilă la meciuri.

6. În grupul vostru sunt și susținători ai unor echipe rivale din România? Te întreb deoarece îmi amintesc de niște incidente între fanii celor de la Steaua și Dinamo, la Budapesta, în 2015.

Grupul nostru este compus din fani de la majoritatea echipelor de club de tradiție din România, asta însemnând că sunt mulți suporteri rivali care fac parte din UST, dar toate aceste rivalități sunt valabile doar atunci când joacă echipele de club, când ne vedem la națională, noi suntem ca o familie, cât se poate de uniți. Și în celelalte grupuri care susțin doar echipa națională se regăsește această situație, cu fani de la echipe rivale, dar la fel ca la noi, idealul de unitate primează la națională. Conflictele și incidentele care au mai avut loc la meciurile României, cum e și cel de la Budapesta din 2015, au fost între unele peluze mari ale cluburilor rivale, n-a avut de-a face cu grupurile care susțin doar naționala, noi încercând mereu să aplanăm sau să facem apel la unitate în situațiile tensionate.

7. În ceea ce privește pirotehnia și coregrafiile, în ce măsură le folosiți la meciuri?

Din acest punct de vedere, avem un stil destul de old-school, așa că indiferent cât de mare a fost represiunea sau cât de severe erau controalele, grupul nostru a avut mereu spectacole pirotehnice de efect, atât la meciuri acasă, dar și în multe din deplasări, ca exemplu recent, aprinzând pirotehnie masiv la toate cele trei deplasări din Nations League, în toamnă. Din păcate, UEFA și FRF nu apreciază frumusețea acestor spectacole sau a manifestării ultrașilor, așa că de multe ori am avut parte de incidente grave cu jandarmeria sau firmele de pază, sau mai recent, de meciuri cu porțile închise din partea forului european. Cu coregrafiile e mai greu, deoarece refuzăm să stăm la mâna Federației sau UEFA pentru a ne aproba ceea ce vrem să afișăm, e absurd și contravine ideii de libertate de exprimare, garantată constituțional. Cu toate acestea, am mai realizat unele mici coregrafii, cu ce mijloace s-a putut fără a ajunge să cerem vreo aprobare.

8. În ce relații sunteți cu Federația? Dar cu jucătorii echipei naționale?

Cu Federația Română de Fotbal ne-am regăsit mereu în conflict, deoarece ei au înțeles să suprime spectacolul ultra’ trimițând jandarmii și stewarzii peste noi pentru a ne cenzura, rezultând foarte multe conflicte violente pe stadion. Ne deranjează încercarea lor de a interzice libertatea de exprimare, unele probleme cu vânzarea preferențială a biletelor sau direcționarea lor spre sponsori și invitați, intervențiile violente ale celor enumerați mai sus, dar și alte decizii greșite ale lor. Cu jucătorii și echipa avem în prezent o relație bazată pe respect reciproc, după fiecare meci cântând împreună și salutându-ne. Totuși, nu a fost mereu așa, și cred că aici a avut și FRF un cuvânt de zis, descurajând jucătorii să vină să ne salute, deoarece eram mereu în conflict cu conducerea federației.

9. Cât de dificil este să fii ultras în prezent, în România? Cum se manifestă represiunea forțelor de ordine? Dar legile, interdicțiile pe stadion sau mass-media?

Represiunea este destul de mare, astfel că avem viață grea. În urmă cu peste zece ani a apărut o lege anti-suporteri, legea 4/2008, una abuzivă, neconstituțională și care prevede sancțiuni foarte mari pentru suporteri, inclusiv închisoare la unele articole. De asemenea, jandarmeria probabil este una din cele mai violente forțe de ordine din Europa, iar de multe ori, oamenii din media discreditează ultrașii, scoțând în față doar violența din fenomen sau cazurile negative. Totuși, cu toate aceste condiții, ținem steagul sus și mergem mai departe, urmându-ne pasiunea.

10. Scena ultras din România nu este foarte cunoscută aici. Cum ai evalua-o, comparând cu ceea ce se întâmplă în alte țări din Europa? Este România una din țările în care oamenii sunt “dependenți” de fotbal, sau acest sport nu este o opțiune așa de importantă în viața acestora?

Fenomenul ultras în România este inspirat din cel old school italian, dar consider că trecând anii, ne-am format un stil propriu, deși cu inspirație italiană, având farmecul și fanatismul specific Balcanilor și Europei de Est. Raportând la alte scene europene, fenomenul ultras românesc, deși lovit de represiune, dispariția echipelor de tradiție și conflictelor interne din foarte multe peluze, este la un nivel bun, chiar dacă apogeul a fost la finalul anilor 90 și decada anilor 2000. Oricum, derby-urile din România de multe ori sunt spectaculoase și țin capul de afiș al paginilor de profil din Europa. Fotbalul este un element important în viața multor români, dar din păcate lipsa rezultatelor pe termen lung, a corupției în care au fost implicați oamenii de fotbal, a infrastructurii precare în unele locuri, dar mai ales a problemelor foarte mari cu care s-au confruntat majoritatea cluburilor tradiționale a făcut ca o parte din fani să se îndepărteze.

11. România este o țară destul de mare, dar mediile de spectatori din prima și a două ligă sunt mici. De ce?

Unele din motive le regăsiți în răspunsul anterior. E normal ca în prima ligă, asistența să fie foarte mică, deoarece acolo sunt multe echipe apărute peste noapte, fără nici o istorie. Totuși, unele cluburi de tradiție revin ușor-ușor din ligile inferioare, după ce multe au apărut prin implicarea suporterilor și sperăm ca totul să revină pe făgașul normal. Vă dau un exemplu, sezonul trecut, meciul din liga a patra dintre Steaua și Rapid a strâns 37.000 oameni pe stadion, un record, fanii ambelor cluburi fiind la înălțime. De asemenea, și la alte echipe importante, în liga a treia sau a patra, au fost asistențe de chiar peste 10.000 de oameni. Sperăm ca în cel mai scurt timp, primele ligi să aibă din nou doar echipe de tradiție.

12. Câți oameni merg în general în deplasările echipelor lor, în competițiile interne?

În general, marea majoritate a suporterilor care merg în deplasare alături de echipele lor sunt ultrașii, iar cifra acestora e determinată de mulți factori: cât de numeroasă e peluza respectivă; ziua în care e deplasarea, că una e să ai deplasare în weekend și cu totul altceva în zi lucrătoare; notorietatea adversarului, că o deplasare la un adversar fără tradiție e tratată cu mai puțin interes decât una la vreo rivală; importanța în sine a meciului, că un meci cu un trofeu pe masă sau când echipa merge foarte bine generează o emulație mai mare decât atunci când forma echipei e dezastruoasă. Oricum, sunt factori universali care influențează cifrele fanilor în multe din ligile europene. Sunt deplasări de zeci și sute de oameni, depinde, iar câteodată, peluzele mari au chiar mii de oameni în deplasări. Ca recorduri de deplasări dintr-un oraș în altul, ar fi suporterii Universității Craiova, peste 25.000 de oameni deplasați la București, la finala cupei din 1998 cu Rapid, sau cei ai Petrolului Ploiești, aproximativ 30.000 oameni tot la București, la finala cupei din 2013, împotriva CFR Cluj.

13. Care sunt cele mai puternice peluze din România? Sau, mai concret, cea mai solidă din toate?

Nu pot și chiar dacă aș vrea, n-aș face o departajare, pentru că sunt multe peluze puternice în România, și de la an la an, evoluția acestora poate fluctua. În plus, fiecare peluză are caracteristici proprii, dacă unii excelează pe coregrafii, alții poate sunt mai numeroși, alții fac deplasările mai solide, alții folosesc pirotehnie mai des și masiv decât ceilalți, alții poate sunt la înălțime din punct de vedere vocal și tot așa. Din postura mea, mă bucură toate lucrurile bune întâmplate în peluzele românești și mi-aș dori ca absolut toate peluzele din țară să aibă un trend mereu ascendent. Pentru a nu fi prea evaziv, voi enumera pentru cititorii voștri câteva din cluburile cu peluze mari în România, cu amendamentul că la unele dintre cluburi sunt câte două peluze active, sau fanii sunt chiar scindați în ce privește continuitatea cluburilor. Așadar, marile echipe din București întotdeauna au avut peluze de referință, Steaua, Dinamo și Rapid, iar în ce privește provincia, nu pot să nu amintesc de peluze ale unor cluburi ca Petrolul Ploiești, Universitatea Craiova, Politehnica Timișoara, Universitatea Cluj, UTA, peluzele echipelor din Moldova (Galați, Vaslui, Iași), dar și din alte zone ale țării, și așa mai departe.

14. Fotbalul românesc nu prea este urmărit aici, dar multe echipe din Cehia au jucat împotriva celor românești în cupele europene, în ultimii ani. Citisem la un moment dat în presă că unul din cluburile care a jucat împotriva unei echipe din Cehia recent s-a desființat (probabil FC Vaslui). Alte cluburi, din contră, s-au “duplicat”. Auzisem că poate 60 de cluburi au dispărut în ultimii 10 ani, în România. Este adevărat? De ce?

Au fost multe dueluri între echipele din România și Cehia, în ultimii 10-15 ani. Legat de tema întrebării, echipe ca Rapid București (vs Mlada Boleslav 06/07), Steaua București (vs Slavia Praga 07/08), Vaslui (vs Slavia 08/09; vs Sparta 11/12) sau Petrolul Ploiești (vs Viktoria Plzen 14/15) au dispărut de pe scena primei ligi și au fost reînființate apoi în ligile inferioare. Într-adevăr, România cred că este țara cu cele mai multe cluburi de tradiție desființate din diverse cauze, cum ar fi corupția conducătorilor federației și ligii, dar și a patronilor cluburilor, datoriile mari la care ajunseseră cluburile din cauza managementului dezastruos, conflicte pe tema mărcilor unor cluburi și multe altele. Totuși, chiar dacă la unele cluburi istorice încă persistă problemele sau altele chiar n-au revenit niciodată, acest lucru a adus și alt aspect, pozitiv și revoluționar, întru totul lăudabil pentru fanii români: multe din aceste cluburi au fost reînființate prin implicarea ultrașilor și suporterilor, prin sacrificii mari și eforturi lăudabile la care suporterii au avut un rol total, decisiv sau însemnat, depinzând de la caz la caz. Un fenomen început de fanii Voinței Sibiu și continuat la Politehnica Timișoara, FC Argeș, FC Vaslui, UTA, Oțelul Galați, Petrolul Ploiești, Farul Constanța, Universitatea Cluj și mulți alții.

15. În opinia ta, crezi că situația fotbalului românesc se va îmbunătăți în viitor?

Încredințez și sunt convins că situația poate deveni mai bună și chiar în ultimii doi-trei ani se observă o revenire continuă a echipelor de tradiție din ligile inferioare spre top, implicit a peluzelor și ultrașilor acestora. Peste ani, sper ca toate aceste probleme să rămână doar niște amintiri urâte îngropate în negura timpului, niște dezastre din care toată lumea să aibă numai de învățat pentru a nu mai repeta aceleași greșeli, iar lucrurile să se îmbunătățească constant.

16. Știu că un procent important din populația României, inclusiv mulți dintre ultrași, își doresc reunirea Basarabiei cu România. De ce? Cât despre basarabeni, ei își doresc același lucru sau vor să rămână un stat independent?

Într-adevăr, românii își doresc în majoritate covârșitoare reunirea cu Basarabia, deoarece acest teritoriu a fost,este și va fi întotdeauna românesc, deși în urma celui de-al Doilea Război Mondial a fost furat de către sovietici și supus unui proces de rusificare forțată. Această nedreptate istorică trebuie corectată, iar în acest sens au avut loc continuu, de mai mult de zece ani încoace, ample manifestații unioniste, atât în România, cât și în Basarabia. Cât despre basarabeni, un procent mai mare de jumătate din populație își dorește reunificarea, iar acest procent crește pe zi ce trece. Din păcate, oamenii de acolo au fost supuși la câteva zeci de ani de intoxicări și minciuni ale comuniștilor ruși, iar acestea se spală cu greu, dar suntem pe drumul cel bun. Un aspect important în discuție, mai ales că sunteți o pagină despre suporteri, e că demersurile și acțiunile unioniste au luat amploare în primul rând datorită implicării ultrașilor români, aceștia fiind la originea tuturor acestor eforturi care s-au extins apoi și către alte categorii sociale. Grupul nostru, UST, a fost întotdeauna implicat în aceste acțiuni și inclusiv pe stadion, meci de meci scandăm pe acest subiect și afișăm deseori și mesaje, fiind prezenți în ultimii ani la unele turnee de fotbal și manifestații inclusiv în Basarabia, precum și la meciul Moldova-Rusia, la Chișinău, acum câțiva ani.

17. Rămânem și la această întrebare tot în zona Basarabiei: multora dintre noi, Republica Moldova ne amintește de hit-ul muzical al celor de la O Zone (Dragostea din tei), dar nu prea știm nimic despre fotbalul moldovenesc. Povestește-ne puțin despre campionatul de-acolo și scena ultras basarabeană. Sunt ceva grupuri ultras interesante în acea zonă?

În Basarabia, fotbalul este la un nivel destul de slab, Divizia Națională având doar 8 echipe, tocmai din cauza calității scăzute a acestui sport și a investițiilor inexistente. Din păcate, singura echipă care are o situație materială bună este cea a separatiștilor transnistreni, Sheriff Tiraspol, astfel că nu e de mirare că de mai mulți ani, aceștia câștigă majoritatea trofeelor. Din punct de vedere al fanilor, făcând abstracție de “galeriile” înființate de conducerile cluburilor, de remarcat ar fi grupurile ultras de la Zimbru și Dacia, ambele cluburi din Chișinău, dar voi aminti aici și de micuțul grup care susținea Speranța Nisporeni (Republica Nisporeni), grup totalmente unionist. Dacă la Zimbru lucrurile sunt împărțite, între grupuri cu specific românesc care s-au declarat pentru reunirea cu România (Oastea Fiară în primul rând) grupuri cu deschidere spre estul foștilor ocupanți, la Dacia sunt exclusiv ultrași cu simpatii pentru România (Noua Legiune în special). Din păcate, ambele cluburi trec prin momente grele, Dacia desființându-se acum un an, după care a fost reînscrisă în competiții, cu aportul ultrașilor, iar Zimbru trece prin clipe foarte dificile, ambele din motive de ordin financiar, evident.

18. Știm despre cât de mult îi disprețuiți pe unguri. Din perspectiva voastră, mai sunt și alte națiuni pe care nu le agreați? De asemenea, aveți și națiuni cu care aveți relații apropiate?

Evident, poate mai mult decât Ungaria, Rusia este națiunea care ne generează cele mai neplăcute sentimente, din cauza istoricului tragic din negura perioadei comuniste, era care a pus amprentă extrem de apăsat pe țara noastră și care a produs dereglaje și stricăciuni total ireversibile. Că tot ne-ați întrebat mai sus de Basarabia, ăsta e doar un exemplu al crimelor produse de sovietici, în speță, furtul Basarabiei și al altor teritorii românești. De Ungaria nu mai are rost să dezvolt subiectul, e binecunoscută în toată Europa relația pe care o avem cu ei. Desigur, istoria prevede și alți inamici ai românilor, cum ar fi turcii, bulgarii și alții, dar amintirile recente sunt și cele mai proeminente, iar cele din ultimul veac sunt legate de unguri și ruși. Din punct de vedere ultras și fotbalistic, ultima campanie din Liga Națiunilor a reiterat apropierea dintre România și Serbia, la ambele meciuri fiind resimțită o atmosferă aproape frățească, cu cântece interpretate în sincron și mesaje de prietenie de ambele părți. De asemenea, acum doi ani, la meciul de la Erevan, în Armenia, am fost bine primiți și s-a creat o mică legătură de respect reciproc între suporterii ambelor naționale. Oricum, meciurile de fotbal pot crea prietenii sau animozități din cele mai neașteptate, care să nu coincidă neapărat cu factorul istoric.

19. În ce țară crezi că se poate regăsi cea mai frumoasă și spectaculoasă atmosferă pe stadioane?

Personal, urmăresc îndeaproape fenomenul ultras din toată lumea, mai ales că acum sursele de informare sunt din cele mai variate. Rezumându-mă doar la Europa, cred că atmosfera de pe stadioane, pe lângă tipologia fanaticilor locali, e generată de mulți alți factori, de aceea e greu să dau verdicte. Sunt atâtea variabile care se reflectă în atmosfera de pe stadioane din fiecare țară și regiune, enumerând doar câteva într-o ordine aleatorie: istoricul națiunii, specificul și temperamentul populației, gradul de represiune, situația materială a oamenilor, tradiția fotbalistică și ultras, nivelul fotbalistic intern, infrastructura transporturilor, infrastructura și starea stadioanelor, etc. De asemenea, în fiecare țară, fenomenul ultras a avut parte de o dinamică continuă, fiecare cincinal sau decadă, rezumându-ne la perioade scurte, fiind diferite unele de altele ca stil și activitate ultra’. În plus, consider că ultrașii din fiecare țară au particularitățile lor, de aceea, unii au farmecul lor într-un fel, alții în alt fel. Dacă nemții excelează ca prezență, acasă și în deplasare, dar sunt și un exemplu de a tinde spre pefecțiune inclusiv în tot ce privește organizarea peluzelor, fenomenul din Balcani impresionează prin nonconformismul și nebunia lui, un lucru la care alții din vestul Europei, doar tânjesc. Cu toții am urmărit fenomenul din Italia, apărut cu multe zeci de ani în urmă, anii de pionierat de acolo, și dezvoltarea fenomenului apoi, în mai toată Europa. Oricum, din Balcani, până-n țările latine, arealul slav, germanic sau scandinav, peste tot sunt peluze și grupuri respectabile și extraordinare prin realizările și pasiunea lor, mi-ar lua câteva zeci de pagini să vorbesc despre ce-mi place la fenomenul din fiecare țară și tot n-aș putea să mă hotărăsc concret pe ceva anume, deoarece toți au câte ceva specific al lor. Totuși, din punct de vedere al unuia care merge constant la meciurile naționalei, deplasările din Balcani și estul Europei, au un farmec aparte, sunt ca intensitate și încărcătură peste cele din vestul continentului.

20. Știi câtuși de puțin ceva despre scena ultras din Cehia și cea din Slovacia? De ce grupuri ultras din aceste două țări ai auzit?

După cum spuneam la întrebarea anterioară, urmăresc mai toate scenele europene și nu numai, atâta cât îmi permite timpul. Implicit și Cehia, dar și Slovacia, deși, din păcate, nu prea sunt promovate deloc la nivel european. Din Cehia, evident, îmi atrag atenția în primul rând cele două mari peluze din Praga, pe care le observ frecvent în cronici de la derby-urile dintre ele. De asemnea, am citit articole și am văzut multe montaje și interviuri cu ele: ultrașii Slaviei și grupurile ultras/hools de la Sparta, club care folosește aceleași culori cu cele de pe drapelul țării noastre, astfel că îmi iese puțin mai mult în evidență. Poate la același nivel cu cele două mari cluburi din Praga, îi văd și pe cei de la Banik Ostrava, o peluză de provincie extrem de solidă, care punctează pe toate planurile: prezență acasă și mai ales deplasări, coregrafii, piro și incidente. În urma ultrașilor acestor trei cluburi, am mai observat constant activitate ultras la mai multe cluburi, unele cu mai mulți fanatici, altele cu mai puțini, dar toate cu momente deosebite din când în când: am citit acum ceva ani un amplu articol despre ce de la Zbrojovka Brno, pe care i-am urmărit mai atent după, dar pe de altă parte, voi enumera și celelalte două cluburi din Praga, Bohemians și Dukla, Viktoria Plzen, Opava (prin prisma derby-ului cu Ostrava) și Sigma Olomouc, Teplice, Zlin, Slovacko, etc. Altfel, în ultimii doi ani, unele meciuri din Cehia sunt transmise în direct, în România, după ce mai mulți jucători români s-au transferat la cele două mari echipe din Praga, așa că am mai văzut și cu această ocazie diverse peluze la lucru. Apoi, în cupele europene, cluburile din România au jucat des în ultimii 10-15 ani cu cele din Cehia, în mai multe rânduri cu Sparta, Slavia, Plzen, dar câteodată și cu altele, deci am putut vedea fanii cehi și astfel. În Slovacia, am observat mai mult activitatea fanilor celor de la Slovan Bratislava și Spartak Trnava, cluburi care par cel mai bine susținute, dar sunt și mai vizibile, ajungând des în cupele europene. Apoi, cu excepția celor două, am mai văzut din când în când acțiuni și la Zilina, Dukla Banska Bystrica (fani înfrățiți cu Oastea Fiară – Zimbru Chișinău), Kosice, Tatran Presov sau Nitra. De asemenea, atât în Cehia, cât și Slovacia, am mai remarcat prezență ultras destul de constantă și la multe meciuri de hochei din competițiile interne.

21. Pentru încheiere, ai vreun mesaj de transmis fanilor din Cehia și Slovacia?

Le doresc să-și urmeze pasiunea pentru echipele lor fiind cât mai prezenți pe stadioane, beneficiind de o libertate totală, un ideal pe cât de normal, pe atât de îngrădit în timpurile pe care le trăim, ani în care represiunea atinge cote alarmante. Să nu se abată de la valorile în care cred, să aleagă întotdeauna calea cea dreaptă și corectă, chiar dacă uneori e mai grea, dar la final să fie întotdeauna cu fruntea sus, fără nici un compromis făcut. Toate cele bune și salutări din România!

Romania – Ungaria (06.09.2013 – Coregrafie UST)

Andorra – Romania (11.10.2013 – show piro UST)

UST in Grecia, la barajul pentru CM (15.11.2013)

Romania – Ungaria (11.10.2014 – corteo UST)

Romania – Ungaria (11.10.2014 – piro UST)

UST la Romania – Irlanda de Nord (14.11.2014)

UST in Ungaria (Debrecen), la CE de handbal feminin (07.12.2014 – meciul cu Norvegia)

UST la Alba Iulia (01.12.2014)

UST la Alba Iulia (01.12.2015)

UST la Alba Iulia (01.12.2016)

UST la Alba Iulia (01.12.2014)

UST la Alba Iulia (01.12.2015)

UST la Alba Iulia (01.12.2016)

UST la Alba Iulia (01.12.2018)

Comemorare UST a Eroilor Revolutiei (21.12.2014)

UST la Rosia Montana (15.08.2015)

UST la Turneul Ultra’ (11.07.2015 – Brasov)

UST la Turneul Ultra’ (11.07.2015 – Brasov)

UST la Cupa Unirii (17.05.2015)

UST la Cupa Unirii (17.04.2016 – Chisinau)

UST la Cupa Unirii (17.04.2016 – Chisinau)

UST la Moldova – Rusia (09.10.2015 – Chisinau)

UST la Romania – Grecia (07.09.2015)

Romania – Spania (27.03.2016 – moment piro UST)

Franta – Romania (Euro 2016 – meci de deschidere pe Stade de France)

Romania – Polonia (11.11.2016 – coregrafie UST)

Romania – Muntenegru (04.09.2016 – protest UST)

Armenia – Romania (08.10.2016 – show piro UST)

Aniversare UST – 5 ani (Orsova 2018)

Aniversare UST – 5 ani (Serbia-Romania / Belgrad 2018)

Aniversare UST – 5 ani (Serbia-Romania / Belgrad 2018)

Lituania – Romania (11.10.2018 – show piro UST)

Romania – Serbia (14.10.2018)

Romania – Serbia (14.10.2018)

UST la Romania-Anglia (Euro 2019 la U21 in Italia)

UST la Romania-Franta (Euro 2019 la U21 in Italia)

UST la Romania-Germania (Euro 2019 la U21 in Italia)

Romania – Spania (05.09.2019)

Romania – Spania (05.09.2019 – moment piro UST)

UST in deplasarea din Insulele Feroe (2019)